N-am mai scris, n-am mai postat, n-am mai gandit. Doar am trait. Este pentru prima data in viata mea cand realizez ca viata e grea dar e si frumoasa. Este pentru prima data cand simt ca eu cresc si observ cum vad lucrurile cu alti ochi. Eram genul ala de persoana care respinge orice alta posibilitate, oricare alta alegere, dar mi-am dat seama ca daca iei seama parerii altcuiva nu inseamna ca te lasi influentat ci ca aprofundezi situatia. Eram de parere ca eu nu o sa spun niciodata ca mi-as fi dorit sa “am mintea de acum atunci..” pentru ca mi se pare ceva absurd. Zilele astea o persoana la care tin foarte mult si pe care o admir enorm mi-a spus asa printre picaturi stand la o discutie ca nu trebuie sa urasc nimic si pe nimeni si ca nu trebuie sa-mi para rau ca s-a intamplat ceva pentru ca daca nu ar fi existat acel moment in trecutul meu nu as fi putut sa descopar ce e frumos acum in prezentul meu. Mi-am dat seama si am simtit pe pielea mea intr-un moment in care nu ma asteptam cand am fost la concertul Rammstein. Toata atmosfera aia dintr-un ambient rock imi facea inima sa bata cu putere maxima si imi doream sa ma dau in spectacol, sa ma desfasor intr-un mod care ii scarbea pe cei din jurul meu, iar acum, cand i-am vazut pe cei care pierd masura, si am vazut ce impresie imi lasa mie si nu stiam ce caut langa oamenii aia m-am panicat un pic. Si mi-am dat seama ca sa te comporti la un concert de acest gen nu inseamna sa o dai in penibil si in .. scarbos. Pe langa anumite personaje, concertul a fost foaaaarte tare. Chiar daca nu am vazut decat jumatatea dreapta de scena, apoi m-am mutat sa vad jumatatea stanga de scena *rotf* oamenii astia chiar stiu sa faca show. Si timpul nu trece peste ei, sunt mult prea tari si vor ramane asa pentru totdeauna. Chiar inainte sa plec la concert am descoperit ca singurul poster din colectia mea nemarginita de postere care a supravietuit este posterul cu Rammstein. Si am fost fericita acolo si m-am simtit foaaaaarte libera si dupa 4 luni au fost cele mai SMECHERE doua ore din viata mea.. pentru ca am uitat de tot!


